Călătorie în “De ce iubim femeile”

Este opera postmodernă a lui Mircea Cărtărescu apărută la editura Humanitas, București, în anul 2004. Autorul face o incursiune în trecutul său, creează o imagine a sa din adolescență până la maturitate. “De-a lungul timpului am rămas același jerk căruia nu-i pasă cu ce se îmbracă, ce mănâncă și ce spune la o bere sau la un colocviu.”

De asemenea, în această incursiune în trecut, el face o prezentare printr-o mulțime de detalii, a femeilor cu care s-a intersectat la un moment dat în drumul său spre prezent. În “De ce iubim femeile” Cărtărescu evidențiază diferite tipuri de femei, de la amante, femei hidoase dar inteligente, altele frumoase dar cu lipsuri, femei securiste până la mame protectoare. Toate aceste tipuri sunt prezentate cu un anume scop final, acela de a înțelege motivele pentru care sunt iubite femeile.

Autorul face o înșiruire de stări intense stârnite de  femeile care s-au perindat prin viața sa, chiar și fugitive în cazul tinerei negrese pe care a privit-o preț de două minute într-un metrou. Două minute, suficiente cât să-i câștige fetei titlul de “cea mai frumoasă fată din lume” în mintea autorului. “Fata nu era frumoasă, ci era însăși imaginea sensibilă a frumuseții”.

Întâmplări ce pe o persoană oarecare ar lăsa-o rece sau nici măcar nu i-ar atrage atenția, pe Cărtărescu l-au făcut să treacă prin adevarate furtuni de sentimente. Intersectarea în drumul spre liceu cu o străină parfumată puternic de un miros dulce-metolat a devenit cadrul unei scene ce l-a bântuit o lungă perioadă “asemeni unei iubiri neîmpărtășite sau pierdute”.

Imaginea sa din adolescență nu era una de invidiat, fiind un ciudat pe care fetele îl ocoleau. Iar imaginarul său din acea perioadă era asemănător cu varietatea și disponibilitatea femeilor expuse prin vitrinele din Cartierul Roșu din Amsterdam. Cu toate acestea, când are ocazia să profite de singuratatea și libertatea sa pe perioada șederii în Amsterdam, Cărtărescu evită să se lase cuprins de mrejele fetelor de acolo. A regretat întotdeauna dragostea făcută cu o femeie străină de sentimente intime și indiferentă, prin urmare, cu atât mai puțin nu l-ar fi făcut să se simtă mai bine dragostea vândută de o femeie ușoară.

Fiind un scriitor postmodernist, în cartea sa întâlnim o mulțime de anglicisme și neologisme. De asemenea el construiește opera fără tragism, fără ambiguități și idei neterminate. Totul este spus, fără să lase cititorul să-și imagineze singur finalitatea. Fapte ce în curentul modernist ar fi căpătat o metodă de prezentare solemnă și deosebită, vedem prin intermediul operei lui Cărtărescu că devin o banalitate cotidiană, ancorată în realitate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s