Remarci asupra ignoranței umane

Formăm o mare masă ambulantă purtătoare de ignoranțe profunde în suflet și-n ochi. Suntem mult prea preocupați de mărunțișurile noastre mediocre în timp ce un suflet suferă adevărate drame lângă noi. Sigurul gând ce ne-ar putea sensibiliza, probabil, ar fi dacă troleul ar ajunge cu 5 minute mai devreme, să ajungem acasă în timp util pentru serialul de la tv, să apucăm să luăm masa liniștiți sau să ne încălzim în confortul căminului nostru. Însă ignoranța noastră față de ce e în jur creează victime.

Bulevardul Memorandumului

Ca și în cazul fotografiilor realizate pe Bulevardul Memorandumului din Cluj-Napoca,  fiecare persoană este profund preocupată de orice altceva decât să observe disperarea de pe chipul bătrânei ce aștepta în stradă. Avea o grimasă îndurerată de ceea ce trăia, privea pierdut și din când în când își mai concentra privirea pe lumea din jurul său,  un lux ce și-l permitea  liniștită, deoarece ea era transparentă pentru toți cei prezenți.

Oare de ce i se citea această disperare pe chip?! Poate dacă unii dintre cei prezenți și-ar fi unit capacitățiile, starea bătrânei s-ar fi transformat în una pozitivă, cel puțin pentru ziua respectivă. Dar cine să fie suficient de interesat să observe măcar, dar mai să aibă inițiativă de reacție?

Poate că tot ce ar fi făcut-o să-și liniștească disperarea ar fi fost hrana pe o zi, sau poate o pereche de șosete groase i-ar fi adus o stare de confort și un zâmbet lăuntric. Sau chiar numai interesul cuiva manifestat pentru ceea ce trăia ar fi ajutat-o să nu se simtă abandonată de lume.

Bătrâna avea o pereche de pantofi bărbătești cu mult mai mari decât avea piciorul, ce îi îngreunau vizibil mersul și așa obosit de ani, iar lipsa șosetelor dezvăluiau în fața frigului niște glezne osoase. La gât, peste pardesiul  gri, o cruce mare de metal atârna pe piept. Se sprijinea de un baston de lemn ce-l ținea alături de plasa roșie.

Întoarcem spatele și ne înfofolim mai bine lângă un om care îngheață în spatele nostru, sau ne îndopăm cu hrană lângă cineva care n-a mâncat de o zi întreagă.

Destinul ne-a lăsat într-un dezechilibru puternic, însă noi nici nu ne străduim să-l echilibrăm în vreun fel.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s