Cum ar fi daca episodul nostru de existenta s-ar sfarsi ca intr-un film bine regizat? Oricat de dura ar fi traversarea sa, finalul sa fie unul pe masura asteptarii si sa ne ofere un singur lucru care sa compenseze totul! Viata ar merita traita chiar si asa, cu franturi de fericire mediocra, cu franturi de durere si inconstienta, doar ca la un moment dat cand ii va fi daruit finalul, eliberarea sa fie o linistita fericire. Aceasta este ideea generala a filmului The Jacket. Este greu de descris in cuvinte, insa intens de parcurs ca traire. Interpretat atat de curat si senin, Jack Starks, e incantator rolul actorului Adrien Brody, oferind intregului peisaj exact imaginea ce o necesita. Inobileaza intreagul cadru cu expresii si gesturi simple, fara exagerari sau dramatisme excesive.
Jack Starks este un fost soldat ce trece la 2 cm de moarte. Ramane afectat de amnezie si este eliberat din armata. Pe drumul spre casa gaseste o masina oprita la margine de drum, intamplare care avea sa-i schimbe viata mai tarziu. Langa masina intalneste o fetita si pe mama acesteia ce era intr-o stare feriica datorita drogurilor. Jack se ofera sa le repare masina ca sa poata pronii cat mai rapid din loc, fiind iarna. In acest timp fetita il analizeaza si are o atitudine foarte deschisa, printre altele il intreaba daca ii ofera ei placutele de identificare din armata si acesta nu-i refuza cererea, chiar daca avea nevoie de ele suferind de amnezie.
Pe parcurs il intampina din nou ghinionul, ajunge in instanta sub acuzatia de ucidere a unui politist. Nu se poate apara deoarece nu-si poate reconstrui in minte momentul intamplarii, insa crede ca nu a comis el crima si este vorba despre altcineva. Juratii il gasesc nevinovat pe motiv de nebunie. Cu toate acestea este etichetat ca fiind criminal si internat intr-un sanatoriu de boli mentale, unde tot ce ii era cunoscut pana in momentul respectiv a fost inlocuit cu necunosut.
Aici este umplut de pastile si supus unei tehnici de terapie experimentala si violenta de modificare a comportamentului. Doctorul Becker considera ca mintea umana este asemeni unui… mechanism ce poate fi restartat. Simtind-o initial asemeni unei infioratoare torturi, ajunge pe parcurs sa-si doreasca s-o parcurga fiind singura posibilitate de a trai intr-o alta perioada, in viitor.
Farmecul unui asemenea film este diluat si chiar anihilat de orice tip de repovestire, recenzare a sa.
Din insomnii acute 